Best Selling Books by Joan Didion

Unas memorias conmovedoras sobre la enfermedad y la muerte a través de la experiencia personal de la periodista y escritora Joan Didion. Este libro memorable ha cautivado a millones de lectores en todo el mundo. En él, la escritora Joan Didion, una de las autoras norteamericanas más reputadas de finales del siglo XX, narra con una fascinante distancia emocional la muerte repentina de su marido, el también escritor John Gregory Dunne. Este libro tan breve como intenso es, por consiguiente, una reflexión sobre el duelo y la crónica de una supervivencia. El año del pensamiento mágico obtuvo el National Book Award en 2005. Reseñas: «Llena de detalles y de una deslumbrante honestidad [...], un retrato indeleble de la pérdida y el luto.» Michiko Kakutani, The New York Times «Un acto consumado de valentía literaria, una escritora reconocida por su claridad que nos permite entrar en su mente mientras esta se nubla por el luto.» Lev Grossman, Time «Un libro que, repitiendo el tópico, se lee "como una novela" y cuya tensión sale de las entrañas de un ser herido pero dotado con una excepcional capacidad analítica y expresiva.» El Cultural «En una cultura donde la elaboración de los sentimientos [...] ha sido rescindida por una prohibición directa a través de la vergüenza o por el "deber ético del goce" [...], el libro de Didion duplica el valor del testimonio y de la invitación que lanza a un mundo de bobos emocionales técnicamente competentes.» El Mundo «El libro es un intento de trascender el estupor y sinsentido en que nos deja sumidos el dolor cuando experimentamos la muerte de alguien muy cercano.» Eduardo Lago, Babelia, El País

Este livro reúne célebres textos de Joan Didion, uma das pensadoras mais originais da segunda metade do século XX. Misto de retrato dos anos 1960 nos Estados Unidos e caderno de observações pessoais e filosóficas, o livro captura com energia e sinceridade as mudanças sociais, culturais e políticas da época e entrecruza, com rara beleza, a geografia de lugares, sonhos e sentimentos, que ressoam com força até hoje.

Alles beginnt mit einem Schuss. Als Everett McClelland den heimlichen Liebhaber seiner Frau Lily erschießt, ist das nicht nur der hilflose Versuch, seine Ehe vor dem endgültigen Zerfall zu retten. Es ist auch der Höhepunkt einer seit Jahrzehnten schwelenden Rivalität zwischen mächtigen Farmerdynastien im fruchtbaren Sacramento Valley. Joan Didion erzählt in ihrem ersten Roman eine Familiengeschichte, so archaisch und voll rauer Schönheit wie die Landschaft Kaliforniens, die Didions Heimat ist.

La vita cambia in un istante. Passa dalla normalità alla catastrofe. John Gregory Dunne, sposato da quarant''anni con Joan Didion, muore all''improvviso la sera del 30 dicembre 2003. Ed è così che per Joan inizia l''anno del pensiero magico. Un anno in cui tutto viene rimesso in discussione, riconsiderato, riformulato. Le idee sulla morte, sulla malattia, sul calcolo delle probabilità, sulla fortuna e sulla sfortuna, sul matrimonio e sui figli e sulla memoria, sul dolore, sui modi in cui la gente affronta o non affronta il fatto che la vita finisce, sulla fragilità dell''equilibrio mentale, sulla vita stessa. Una scrittrice ironica e graffiante, un''icona dell''America contemporanea racconta se stessa con sincerità, con crudezza, e racconta una storia d''amore. Le sue parole colpiscono nel profondo chiunque sappia che cosa significa amare qualcuno e perderlo. Pagine che scandiscono un rito di passaggio, che si affollano di riflessioni, letture, stralci di conversazioni, di stratagemmi per sopravvivere. Come quel pensiero magico che induce a credere di poter modificare ciò che è già accaduto, di poter tornare indietro, perché lui possa tornare indietro. Fino a che, dopo un anno e un giorno, Joan si rende conto, quasi suo malgrado, che qualcosa sta cambiando. Che guardando al tempo trascorso incontra ricordi in cui John non è più presente. Che è necessario, e giusto, lasciare andare i morti. Per poter sopravvivere. Per poter continuare a vivere.

Joan Didion erzählt von der Ehe mit ihrem Mann, den sie 2003 verloren hat, von der Trauer und dem Schmerz und ihrer Tochter, die, als ihr Vater starb, auf der Intensivstation lag und vergebens um ihr eigenes Leben kämpfte.

''Blå timer'' er en fritstående fortsættelse af ''Et år med magisk tænkning'', og om muligt en endnu stærkere bog. Den handler især om datterens død. Om det frygteligt forkerte i at skulle begrave sin voksne datter kort tid efter hendes bryllup. Om at stå magtesløs tilbage. Og mærke alderdommen snige sig ind på en og forstærke denne magtesløshed, hvordan den rent fysisk nærmest tager over. Samtidig - fordi Joan Didion så modigt og fintfølende evner at registrere og reflektere over, det der sker i dette tilværelsesns og sjælelivets skumringsland - bliver denne tragiske beretning til en intens og livsklog og ja, livsbekræftende bog. Med udgangspunkt i de lykkelige minder netop fra datterens bryllyp - og fra de glimt af barndommen, der dukker op i forberedelserne af dette, opruller Joan Didion deres liv sammen. Mor og datter. Og med et helt særligt klarsyn, skærpet af sorgen og af den tydelige fornemmelse af selv at nærme sig sit livs aften, beskriver hun både de lykkeligste stunder og de smertelige øjeblikke og oplevelser af afstand, utilstrækkelighed og fravær. Joan Didion formår som få at stille skarpt på og beskrive tilværelsens mange facetter. Her skriver hun dybt bevægende og tankevækkende om at se hele sit liv - ikke mindst kærligheden til sit barn og sin egen rolle som forældre - i skumringens og sorgens tvelys.

Viața așa cum o știai se poate sfârși într-o clipă. Un infarct și întreaga structură a unei vieți în doi se năruie. Dar nu numai viața în doi. Moartea cuiva apropiat schimbă foarte mult lucrurile si pentru cei care îi supraviețuiesc. Joan Didion descrie cu precizie chirurgicală anul de după moartea soțului ei, în care învață cum să trăiască din nou de una singură, într-un emoționant exercițiu de echilibristică printre amintiri si ceea ce trezesc ele. Si îi este cu atât mai greu cu cât, imediat după acest eveniment nefericit, trebuie să-și vegheze fiica grav bolnavă, aflată la rândul ei la limita dintre viață și moarte. Un act terapeutic, făcut parcă să exorcizeze singurătatea și suferința, demonii cei mai cumpliți de după pierderea persoanei iubite.

An extraordinary work from the author of The Year of Magical Thinking and Blue Nights In November 1999, Joan Didion began seeing a psychiatrist because, as she wrote to a friend, her family had had “a rough few years.” She described the sessions in a journal she created for her husband, John Gregory Dunne. For several months, Didion recorded conversations with the psychiatrist in meticulous detail. The initial sessions focused on alcoholism, adoption, depression, anxiety, guilt, and the heartbreaking complexities of her relationship with her daughter, Quintana. The subjects evolved to include her work, which she was finding difficult to maintain for sustained periods. There were discussions about her own childhood—misunderstandings and lack of communication with her mother and father, her early tendency to anticipate catastrophe—and the question of legacy, or, as she put it, “what it’s been worth.” The analysis would continue for more than a decade. Didion’s journal was crafted with the singular intelligence, precision, and elegance that characterize all of her writing. It is an unprecedently intimate account that reveals sides of her that were unknown, but the voice is unmistakably hers—questioning, courageous, and clear in the face of a wrenchingly painful journey.

Una liturgia común (1977), la novela más lograda de Didion y uno de los iconos de la novelística del siglo XX, es la historia de una tragedia personal y política que sucede en Boca Grande, un imaginario estado centroamericano dominado por la corrupción política, el reparto del poder entre los miembros de una misma familia, el tráfico de armas y la conspiración. La historia reúne a dos mujeres norteamericanas aparentemente muy distintas que, por diversas circunstancias, han recalado allí. La narradora, Grace Strasser-Mendana, es la viuda del hombre más poderoso de Boca Grande, controla buena parte de la riqueza del país y conoce prácticamente todos sus secretos; una antropóloga que intenta encontrar respuestas científicas a los misterios del comportamiento humano. Grace trata de dar testimonio del paso por boca Grande de Charlotte Douglas, una californiana de clase alta, “virgen en historia, inexperta en política”, ignorante hasta la inocencia, que parece no darse cuenta del peligroso escenario en el que se mueve y se encamina a un fin anunciado desde el primer capítulo de la novela. Es un relato absorbente y desolador, lleno de ironía e inteligencia, con un estilo económico, preciso, sin concesiones a lo sentimental, frío como un escalpelo y eficaz en la narración, que sorprende, envuelve y exige al lector una lectura ininterrumpida hasta la última palabra. Con la agilidad telegráfica y la microscópica sensibilidad que le han convertido en una de las periodistas norteamericanas de más prestigio, Joan Didion crea una vibrante novela sobre la inocencia y el mal. Joan Didion Nació en California en 1934 y actualmente vive en Nueva York. Autora de cinco novelas: Run River, Play It as It Lays, A Book of Common Prayer, Democracy y The Last Thing He Wanted; de ensayos sobre la cultura y la política norteamericanas como Slouching Towards Bethlehem, The White Album, Salvador, Miami, After Henry y Political Fictions y de un libro de memorias, Where I Was From. El año del pensamiento mágico se publicó en Nueva York en octubre de 2005 y recibió The National Book Award en la categoría de no ficción. Aunque su hija Quintana pareció recuperarse durante la redacción de este libro, murió el 26 de agosto de 2005 a los 39 años.

Examinando grandes eventos, personalidades e tendências de uma era — como as jornadas obscuras da família Manson, o surgimento dos shoppings e a fundação dos Panteras Negras — através das lentes de sua própria ebulição cultural, Joan Didion reflete sobre o absurdo e a paranoia que marcaram os anos 1960 e 1970, que nos apresentaram a cultura de massa como a conhecemos hoje. Escrito com uma voz única, O álbum branco é um mosaico jornalístico e ensaístico do cotidiano americano de uma época fundamental para os Estados Unidos e o mundo. Um dos maiores clássicos do gênero, seu poder de surpreender e informar o leitor se mantém igual mesmo após décadas de sua publicação original.

Boca Grande è la capitale di un piccolo stato del Sud America, uno di quei paesi da un colpo di stato all''anno dove non cambia mai niente. Un giorno a Boca Grande arriva Charlotte Douglas, una donna nordamericana smarrita e magnetica. Nessuno sa chi sia, cosa cerchi o cosa ci faccia a Boca Grande. A raccontarci la sua storia è Grace Strasser-Mendana, donna fra le più in vista della città, appartenente a una delle cinque o sei famiglie solvibili del paese: «Lasciò un uomo, ne lasciò un secondo, tornò a viaggiare col primo, lo lasciò morire solo come un cane, perse una figlia a beneficio della storia, e un''altra a seguito di certe complicazioni. Poi arrivò a Boca Grande». In Diglielo da parte mia Joan Didion racconta la vita di Charlotte: una donna bella e di classe, ricca e affascinante, che in cuore non ha altro che confusione e vuoto: la vita le ha fatto delle promesse (una famiglia, l''amore, la serenità) ma lei le ha fraintese, ha perso delle persone care, si è trovata sola, e ora è arrivata a Boca Grande per dimenticare, accompagnata solo dal suo fascino. Pagina dopo pagina tocchiamo con mano la tristezza e il vuoto che abitano la sua anima ed è impossibile non riconoscere che sono gli stessi che tanto spesso abitano anche la nostra. Un libro straordinario fatto di corde sottili, che toccano il cuore andando oltre la trama, come musica: come se i drammi esistenziali di Richard Yeats incontrassero il più alto minimalismo di Carver, l''asciuttezza delle parole sposa il fuoco del vuoto e del dolore dei personaggi.

„Sfâșietoare... O meditație melancolică asupra morții și timpului." Michiko Kakutani În Nopți albastre, Joan Didion încearcă să asimileze și să se împace cu moartea prematură a propriei fiice, Quintana. Văzut și ca un text-companion pentru Anul gândirii magice, Nopți albastre este cu mult mai mult de atât: Didion așază moartea fiicei în contextul propriei îmbătrâniri, în cel al morții soțului, și încearcă să conjure spiritul celei dragi prin punerea în scenă a unui amalgam de amintiri, de frânturi de memorie. Rezultatul nu este însă obținerea unei înțelepciuni sobre, ci, din contră, o răscolitoare meditație asupra fragilității ființei umane. „Un text incantatoriu... O scrisoare de condoleanțe adresată omenirii, despre realitățile dureroase ale condiției umane." The Washington Post „Un discurs frumos, dureros, polifonic... Ceea ce la suprafață pare o poveste elegantă, inteligentă, plină de emoție și de precizie despre pierderea unui copil preaiubit este de fapt o privire elegantă, inteligentă, plină de emoție și de precizie aruncată în hău, o carte care ne obligă să înțelegem, să recunoaștem că nu există pregătire pentru tragedie, nici protecție în fața ei, așadar, nici consolare." The New York Review of Books „Profundă și emoționantă... Cartea aceasta este mai mult decât orice o meditație asupra mortalității." San Francisco Chronicle „Pentru aceia, foarte mulți, dintre noi care o prețuiesc pe Joan Didion, care nu se satură niciodată de vocea ei și de imaginea ei sclipitoare, fragilă, plină de curaj, Nopți albastre e un adevărat cadou." Newsday

I julen 2003 blev Joan Didion og hendes mand, John Gregory Dunnes datter alvorligt syg. Nogle dage senere, netop hjemvendt fra et besøg hos hende på hospitalet, sætter de sig til at spise aftensmad, da John falder død om, ramt af et hjerteslag. Et år med magisk tænkning er Didions smukke, ærlige og usentimentale forsøg på at forstå "de uger og siden måneder, som ændrede enhver fast forestilling, jeg havde haft om død, om sygdom, om held og uheld, om medgang og modgang, om ægteskab og børn og erindring, om sorg". Dybest set håber hun på, at han vender tilbage, og det er denne irrationelle tankegang, der er magisk tænkning.

« Je me fais l’effet d’une somnambule, sensible uniquement à l’étoffe dont sont faits les mauvais rêves, aux fous, aux rôdeurs tapis dans l’ombre, aux enfants perdus, à toutes les armées de l’ignorance qui s’agitent dans la nuit. Je ne suis pas un microcosme de la société. Je suis une femme de 34 ans qui a de longs cheveux raides, un vieux bikini et une crise de nerfs, assise sur une île au milieu du Pacifique à attendre une lame de fond qui ne vient pas. » – Joan Didion, 1969 Redécouverte en 2007 grâce à L’Année de la pensée magique, Joan Didion fut d’abord et avant tout l’une des plus fines chroniqueuses de l’Amérique désaxée des années 60 et 70. Les onze textes ici réunis (restés à ce jour inédits en France et parés d’une aura quasi mythique aux Etats-Unis) nous entraînent dans une plongée en immersion au cœur du quartier hippie de San Francisco en 1967 ; à la rencontre de John Wayne, des Doors ou des Black Panthers ; dans les collines de Los Angeles terrorisées par la « famille » Manson ; à New York en proie à l’hystérie collective au lendemain d’un meurtre à Central Park ; sur la plage hawaïenne de Tant qu’il y aura des hommes ; ou encore dans les méandres des fêlures mentales de Joan Didion elle-même, qui par la force ensorcelante de son écriture ne cesse de surprendre, de déranger, et d’émouvoir.

Library of America launches a definitive collected edition of one of the most original and electric writers of our time with a volume gathering her five iconic books of the 1960s & 70s Joan Didion''s influence on postwar American letters is undeniable. Whether writing fiction, memoir, or trailblazing journalism, her gifts for narrative and dialogue, and her intimate but detached authorial persona, have won her legions of readers and admirers. Now Library of America launches its multi-volume edition of Didion''s collected writings, prepared in consultation with the author, that brings together her fiction and nonfiction for the first time. Collected in this first volume are Didion''s five iconic books from the 1960s and 1970s: Run River, Slouching Towards Bethlehem, Play It As It Lays, A Book of Common Prayer, and The White Album. Whether writing about countercultural San Francisco, the Las Vegas wedding industry, Lucille Miller, Charles Manson, or the shopping mall, Didion achieves a wonderful negative sublimity without condemning her subjects or condescending to her readers. Chiefly about California, these books display Didion''s genius for finding exactly the right language and tone to capture America''s broken twilight landscape at a moment of headlong conflict and change.

Library of America continues its definitive edition of one of the most electric writers of our time with a volume gathering her iconic reporting and novels from mid-career This second volume in Library of America''s definitive Didion edition includes two novels and three remarkable essay collections with which she extended the compass of the extraordinary journalistic eye first developed in the celebrated books Slouching Towards Bethlehem and The White Album. Gather here are Salvador, a searing look at terror and Cold War politics in the Central American civil war of the early 1980s; Miami, a portrait not just of a city but of immigration, exile, the cocaine trade, and political violence; and After Henry, in which she reports on Patty Hearst, Nancy Reagan, the case of the Central Park Five, and the Los Angeles she once called home. The novels Democracy and The Last Thing He Wanted, the latter recently adapted for film by Netflix, are fast-paced, deftly observed narratives of power, conspiracy, and corruption in American political life. Taken together, these five books mark the remarkable mid-career evolution of one of the most dynamic writers of our time.

Nel 1988 Joan Didion vola a Los Angeles e inizia a seguire la campagna presidenziale da una costa all''altra dell''America, raccogliendo le sue osservazioni sulle pagine della New York Review of Books. A spingerla, la convinzione che la politica americana sia una grande fucina di narrazioni posticce e il desiderio di smascherarle. Nei suoi reportage, confluiti in Finzioni politiche, Joan Didion viviseziona come un bisturi la politica estera degli Stati Uniti, il ruolo dei media nella costruzione del consenso, le campagne elettorali giocate sull''annullamento delle differenze fra i partiti in corsa. Un viaggio attraverso un''America sfuggente e ingannevole, tra i volti bifronti dei candidati e le astuzie dei campaign managers, tra crimini di guerra e insabbiamenti, scandali e impeachment, colpi bassi e moralismo da talk show. A tenere le fila del racconto è la voce cruda e intensa di Joan Didion, il suo sguardo aguzzo e vivido che trapassa gli angoli oscuri e grotteschi della politica americana e ci indica le cancrene da cui tuttora stenta a guarire.

Angst og glamour præger Joan Didions barske Hollywood-roman INTET GÆLDER – en helt central bog i det 20. århundredes amerikanske litteratur, som nu for første gang foreligger på dansk. Bogen udkommer i Skala-serien, der består af genopdagede hovedværker, også bøger, der tidligere har været glemt, misforstået eller dømt ude. Gyldendal Skala er nye klassikere til en ny tid.

Joan Didion erzählt von den Leitfiguren des American Dream wie Howard Hughes, Joan Baez oder John Wayne, vom Glanz Hollywoods und der Einsamkeit von Alcatraz, von der Aufbruchsstimmung der sechziger Jahre und der Ernüchterung, die ihr folgte. Dabei gelingt es ihr, die amerikanische Wirklichkeit in unvergessliche Bilder zu fassen.

Une soirée ordinaire, fin décembre à New York. Joan Didion s''apprête à dîner avec son mari, l''écrivain John Gregory Dunne - quand ce dernier s''écroule sur la table de la salle à manger, victime d''une crise cardiaque foudroyante. Pendant une année entière, elle essaiera de se résoudre à la mort du compagnon de toute sa vie et de s''occuper de leur fille, plongée dans le coma à la suite d''une grave pneumonie. La souffrance, l''incompréhension, l''incrédulité, la méditation obsessionnelle autour de cet événement si commun et pourtant inconcevable : dans un récit impressionnant de sobriété et d''implacable honnêteté, Didion raconte la folie du deuil et dissèque, entre sécheresse clinique et monologue intérieur, la plus indicible expérience - et sa rédemption par la littérature. L''année de la pensée magique a été consacré " livre de l''année 2006 " aux Etats-Unis. Best-seller encensé par la critique, déjà considéré comme un classique de la littérature sur le deuil, ce témoignage bouleversant a été couronné par le National Book Award et vient d''être adapté pour la scène à Broadway, par l''auteur elle-même, dans une mise en scène de David Hare, avec Vanessa Redgrave.

Uncorrected proof copy of The white album by Joan Didion, her second collection of essays, following her first, Slouching toward Bethlehem, published in 1968. The white album continues, and expands her first collection of essays in which she chronicled the dissolution of American moral culture in the late 1960s and beyond. Like the Beatles album from which this volume took its title, this collection is now considered something of a classic, with essays that may not have had quite the immediate impact of some of her earlier pieces but which have quietly endured and enjoyed a kind of timelessness.

Maria, trente et un ans, est une actrice de seconde zone à Hollywood. Son mariage s''est soldé par un divorce, et sa petite fille de quatre ans est internée. Pour oublier, pour s''évader, elle sillonne dans sa Corvette les routes arides et sèches de la Californie. Elle pleure souvent au volant, roule des heures entières, mais cette fuite ne mène nulle part. Le désert est partout. En quatre-vingt-quatre scènes brèves comme des séquences de cinéma, Joan Didion donne une version épurée et stylisée d''un certain cauchemar américain. Publié en 1970, Maria avec et saris rien est devenu aux Etats-Unis un livre culte qui a fait de son auteur la muse d''écrivains comme Bret Easton Ellis, Jay McInerney ou Donna Tartt.

Après avoir érigé un inoubliable tombeau littéraire à l''homme de sa vie (L''Année de la pensée magique), Joan Didion adresse, dans Le Bleu de la nuit, un vibrant hommage à leur fille, décédée quelques semaines à peine avant la parution de la Pensée magique aux Etats-Unis. Mais qu''on ne se méprenne pas : loin d''en être une "suite", ce récit serait plutôt son image en miroir, une variation inversée. On y retrouve, intactes, la puissance et la singularité de l''écriture de Didion : sèche, précise, lumineuse face à la nuit. Dans un puzzle de réminiscences et de réflexions (sur la mort, bien sûr, mais aussi sur les mystères de l''enfance, de la maternité, de la vieillesse et de la création), l''auteur mène un combat acharné contre les fantômes de la mélancolie, des doutes et des regrets. Poignante sans jamais verser dans le pathétique, d''une impitoyable honnêteté envers elle-même sans céder aux sirènes de la complaisance ou de l''impudeur, Joan Didion incarne la foi dans les forces de l''esprit et de la littérature.

Beverly Hills, jaren zestig. Maria, een actrice met een vastgelopen filmcarrière, is getrouwd met een succesvolle filmproducent, die ze vergezelt naar glamoureuze feestjes in een wereld die vooral om buitenkant draait. Eenzaam rijdt ze in haar auto rond door de stad en de Mojavewoestijn, en bezoekt ze hun autistische dochter Kate, die tot haar verdriet in een instelling woont. Haar bestaan lijkt doelloos, tot het leven een onverwachte wending neemt. In een sobere, dwingende schrijfstijl ontleedt Didion op meedogenloze wijze het leven in Amerika in de late jaren zestig, en reflecteert ze op de heersende lusteloosheid van een generatie in een schijnbaar bankroete samenleving. Bron: Flaptekst, uitgeversinformatie.